Adrian Corobană

Am citit zilele trecute revista National Geographic şi nu mică mi-a fost mirarea cînd am dat în paginile acesteia peste reclama de mai jos.

Vezi mai multe imagini din Animale

Ok  şi ce-i cu asta, poate veţi spune? Păi, este una dintre reclamele care îmi provoacă cea mai mare repulsie. Ca imagine nu are nimic demn de dispreţ. Este chiar drăguţ să vezi acel copil fericit alături de animalul său favorit.

Însă textul este cel care face ca reclama să devină deloc plăcută, ca să fiu cît se poate de elegant.

În partea stîngă sus a reclamei putem citi întrebarea care ne duce cu gîndul la unele lucruri urît mirositoare: “Ştiţi ce se întîmplă cu granulele pe care le-a mîncat Rex?”

La vederea unei asemenea machete într-o revistă, primul impuls ar fi să răspunzi la întrebarea de mai sus astfel: “Da, ştiu, că doar nu sunt idiot! Dar nu vreau să-mi amintească o reclamă acest lucru şi nu vreau ca această reclamă să mă determine să mă gîndesc involuntar la chestii nu prea plăcute.”

După ce îţi trec o grămadă de imagini scîrboase prin minte, începi să-ţi pui întrebarea de ce au făcut asta. Oare doar granulele cu pricina au puterea magică de a-l face pe un cîine să lase cîteva excremente prin curte, prin parc sau pe trotuar (aşa cum de multe ori vedem prin scumpa Capitală)?

Bineînţeles că nu. Chiar şi un maidanez puricos şi amărît, care mănîncă din gunoaie tot va lăsa… “dovezi solide” (ca să mă exprim conform reclamei).

Păcat că firma respectivă nu comercializează şi nişte băuturi pentru cîini. Propun un lapte miraculos, special creat pentru cîini, care normal că-i va face … (aţi ghicit)…. să lase dovezi lichide.

Bleah!

Iată un spot publicitar care atrage atenția. Dacă îl vezi pentru prima oară, nu are cum să nu te lase cu gura căscată. Cel puțin, asta pățit eu împreună cu alți 8 prieteni când am văzut cu toții acest spot rulând la TV.

Ne adunaserăm cu toții pentru a sărbători un eveniment destul de fericit din viața câtorva dintre ei. Nemaiîntâlnindu-ne de ceva vreme, la începutul întrunirii noastre am stat de vorbă ceva mai mult timp, în ideea de a afla cât mai multe despre cele ce s-au întâmplat de la ultima noastră reuniune. Am lăsat televizorul deschis, urmărind un post de muzică. Vorba vine ”urmărind”, pentru că noi nu eram deloc atenți la melodiile de la televizor.

La un moment dat, o muzică ciudată, desprinsă parcă din filmele thriller și  replica ”Salut! Sunt Andrei și îți vorbesc din viitor” rostită cu o voce gravă, ne determină pe toți cei 8 prieteni să lăsăm de-o parte discuția noastră și să ne uităm captivați la televizor, urmărind până la sfârșit întregul spot publicitar.

Construcția clipului, alături de mesajul ce reiese din toate replicile personajului Andrei, alături de muzica aceea, care  îți dă senzația că nu prevestește nimic bun, fac din acest spot unul care îți atrage atenția chiar dacă nu ești un fan al reclamelor și chiar dacă de fiecare dată când acestea rulează, atingi telecomanda și începi să zappezi. Cred că Andrei te determină cumva să nu atingi telecomanda și să nu schimbi canalul. Ai senzația că într-adevăr îți spune ceva important pentru tine.

În opinia mea, ”Țara lui Andrei” este cel mai bun spot de la TV pentru o campanie CSR. Și asta nu pentru că ar fi un clip extraordinar, ci pentru că reușește să te țină captiv în fața televizorului, astfel încât să receptezi și tu mesajul pe care dorește să-l transmită.

P.S. : Promiteam că atunci când voi găsi pe net spotul ”Țara lui Andrei”, cu siguranță voi scrie despre el și îl voi posta și eu pe blog. Între timp am scris despre ”tupecrație” și nu am uitat nici de acest subiect. Știu că există câteva persoane, care și-au exprimat opinia chiar pe blog și care doresc să continui cu acest subiect legat de tupeu. Săptămâna aceasta voi povesti și cele două întâmplări.