Featured Post

MEGANEBUNIA

Am primit pe 30 septembrie câte 5 e-mailuri despre evenimentul ”Studenții își salută noii colegi!”. Trec peste denumirea nefericită a evenimentului și mă abțin de la a o comenta. Văzând că evenimentul e anunțat cu atâta fast și totodată și curios să văd ce a întreprins Senatul Studențesc pentru asociațiile studențești, am trimis joi, 1 octombrie, un fotograf și un reporter ca să imortalizeze și să relateze despre eveniment. În naivitatea noastră, chiar credeam că vom găsi ceva interesant. În primul rând, ne așteptam la un număr mai mare de participanți. Acest eveniment era adresat, în principal, bobocilor. Ei trebuiau să ia contact acolo cu organizațiile studențești și cu proiectele acestora.  Dacă luăm în considerare că la eveniment nu au participat mai mult de 150 de oameni, dintre care 20 erau cei din Senatul Studențesc și câte 5-10 oameni pentru fiecare organizație studențească participantă (în ASE sunt oficial 13 organizații care își au sediul în universitate), reiese că bobocii nu prea au gustat din ”Studenții își salută noii colegi!”. Dacă au fost 20-30 de boboci din cei 10.000 ai ASE, eu zic că ar trebui să fie mulțumiți cei din Senat că au reușit să-i adune măcar pe aceștia. Și ca să fiu credibil, postez niște fotografii de unde puteți vedea clar câți studenți au participat la acest eveniment. Pentru cei care se vor grăbi să comenteze că nu au fost surprinși toți participanții la aceste acțiuni, îi invit să se gândească mai întâi la faptul că în spatele celui care a făcut aceste două fotografii nu este decât o clădire. Așadar, primul obiectiv a cam fost ratat. Să ai doar 150 de oameni la un eveniment adresat bobocilor, dintre care doar 20-30 sunt boboci, e cam nasol. Unde mai pui că Moxa, complexul de cămine, este la doar 50 de metri de locul unde s-a desfășurat ”Studenții își salută noii colegi”. Cam fâsâit evenimentul. Ok. Trecem mai departe și haideți ”să ne râdem” puțin. Organizatorul evenimentului a fost nimeni altul decât Petrariu – președintele Senatului Studențesc. După ce îl recunoașteți în poze? E singurul care poartă costum… Normal că Petrariu și-a luat rolul de organizator în serios și a început să dea indicații. Iată câteva ipostaze în care a fost surprins, ipostaze care mă duc cu gândul la reclama cu Dorel, când taie curentul întregului cartier. Petrariu, parcă spunând unui coleg din Senat: ”Băi, fii atent, aici, la mine!” ”ROTEȘTI…” ”ȘI DAI CU ASCUȚITUL” În rest, nimic interesant cu excepția celor de la ASER și AIESEC. ASER a încercat să le câștige simpatia celor prezenți cu un trenuleț (de fapt, aceasta este principala temă a campaniei lor de recrutare: ”Trenulețul ASER”). Cei de la AIESEC m-au dezamăgit profund. Au venit cu ”bătăia din palme AIESEC”. Iată-i pe câțiva AIESEC-eri bătând din palme… Mă abțin de la orice comentarii. Aaaa, am uitat de aceste două fete. Nu știu de la ce organizație sunt și cred că vroiau să înfățișeze un robot sau cam așa ceva… Genial, în orice caz… La sfârșit, ce mai pot spune? O să închei cu o poză care îl înfățișează tot pe Petrariu, a cărui expresie a feței spune tot. Evenimentul a fost un mare fâs. Și în adâncul sufletului o recunoaște și el. Postez mai jos și o galerie cu fotografiile de mai sus, pentru a putea fi vizualizate la mărimea lor originală. #gallery-1 { margin: auto; } #gallery-1 .gallery-item { float: left; margin-top: 10px; text-align: center; width: 12%; } #gallery-1 img { border: 2px solid #cfcfcf; } #gallery-1 .gallery-caption { margin-left: 0; }

Read More

 

Am avut metroul meu

Posted by corobana | Posted in Întâmplări | Posted on 25-10-2009

Tags: , , , , , ,

6

Sâmbăta aceasta am avut parte de o călătorie mai ciudată. Nici prin cap nu-mi trecea că se poate întâmpla așa ceva în metroul destul de aglomerat din București. Și menționez că nu era deloc o oră înaintată. Era în jur de ora 18.30-19.00.

Am fost curios să iau metroul în direcția Anghel Saligny, pentru a putea vedea cele 4 noi stații date în folosință după 1989 (date în folosință și nu construite, pentru că într-o proporție destul de mare acestea erau finalizate înainte de 1989).  Deși au fost inaugurate anul trecut, nu am fost atât de curios până acum, încât să mă hotărăsc să fac efortul de a le ”vizita”.

În fine, iau metroul  înspre direcția cu pricina de la Nicolae Grigorescu 1, iar la următoarea stație, ”1 Decembrie 1918” , toți călătorii din vagonul meu  coboară. Rămân singur, iar când întorc privirea înspre vagonul vecin văd că și acela era gol. Pentru câteva clipe am crezut că trebuie să cobor și eu acolo, însă ușile s-au închis  repede, trenul a pornit și a fost anunțată următoarea stație Nicolae Teclu. Credeam că vagonul se va popula cu câțiva omuleți la această stație, dar așteptările mi-au fost înșelate. Nimeni nu a urcat în vagonul meu sau în vagonul vecin.

Pentru prima dată în viața mea am ascultat mesajul ”Atenție! Se închid ușile.” la nici 5 secunde după ce ușile s-au deschis. Recunosc că în timpul petrecut în metrou între ultimele două stații ale magistralei, Nicolae Teclu și Anghel Saligny, nu prea mă simțeam în largul meu. Obișnuit fiind cu aglomerația din metrou și nemaiexperimentând niciodată sentimentul de a fi singur în vreun mijloc de transport în comun, călătoria mea nu poate fi numită tocmai ca una plăcută.

Am fost curios la capătul magistralei să văd dacă a mai coborât cineva din acel tren. M-am uitat în stânga și în dreapta mea și nu am zărit pe nimeni care să fi coborât din metrou.

Oare se poate spune că pentru două stații am avut metroul meu?

Comments (6)

A fost ceva de genul asta:

Da, se poate spune ca ai avut metroul tau :) )

aceeasi senzatie am avut-o si eu intre statiile imgb- depou imgb unde metroul iese la suprafata, cand tot asa eram singur in tren!!
Ce e interesant e tronsonul despre care vorbesti tu este ca metrourile circula invers daca te uiti atent!

u selfish brat! :D DD

De cand am citit acum 2 saptamani acest articol,ma tot gandesc..
Vreau sa am si eu metroul meu!:(
Take care!:)

Write a comment