Featured Post
Vasile de la BCR
29 decembrie 2009
Intru într-o sucursală BCR cu gândul de a efectua câteva plăţi pentru asociaţie. Banca nu este prea populată, nefiind nici prea mulţi clienţi şi nici prea mulţi angajaţi, probabil mai toată lumea fiind cu gândul la Revelion.
Imediat după ce am intrat, nu avea cum să nu-mi distragă atenţia agentul de pază. Nu-i vedeai faţa, întrucât se ascundea după un tabloid ce avea titrat pe copertă ce a mai făcut “Bianca lui Bote”. La casierie, stătea o doamnă în jur de vreo 50 de ani, extrem de plictisită, care părea că aşteaptă cu nerăbdare ceva.
Tânărul care a intrat înaintea mea, se îndreaptă spre casierie şi îşi anunţă intenţiile. Vrea să vândă nişte euro.
Dintr-o dată, faţa casierei se schimbă, devenind furioasă, iar părul pare a lua o cu totul altă formă decât cea pe care o avea înainte de a fi întrebată. Îi răspunde, întrebându-l înţepător dacă nu a văzut aparatul de afară. Tânărul răspunde că nu.
“De acolo se fac acum schimburile valutare, mai ales când vreţi să vindeţi euro. Duceţi-vă acolo, nu la mine. Sau dacă nu ştiţi, duceţi-vă la CEC. Doar e aproape şi e mai ieftin“, îl admonestează casiera pentru că are pretenţia de a vinde câţiva euro.
La auzul răspunsului tânărului, agentul de pază sare din spatele ziarului şi începe să-i povestească acestuia despre aparatul de schimb valutar. “Te învăţ eu cum se foloseşte. Of, tocmai voi, tineretul să nu le aveţi cu tehnologia. Dai şi tu ceva, de-o bere, după…”
Amândoi ies afară şi încearcă să dea de cap modului în care funcţionează aparatul.
Eu mă uit în jur şi încerc să caut un birou sau un ghişeu unde să pot să prezint ordinele de plată şi apoi să-mi văd în continuare de treburi. Cele mai multe birouri sunt goale, cu excepţia unuia, unde lucrează un bărbat de vreo 35 de ani.
Din capătul sucursalei se aud însă nişte strigăte care te fac să crezi că nu este singurul funcţionar care mai lucrează astăzi. Femeia isterică, ţipă de mama focului: “Domnule Nicolae, ce-mi faceţi, domnule Nicolae. Uitaţi-vă cum le-aţi completat. Păi, e un dezastru, domnule Nicolae. Duceţi-vă şi mai luaţi altele şi completaţi-le.” Apoi, se aude: “Vasile, Vasile… te rog completează-i domnului documentele că nu ştie.”
La auzul numelui de Vasile, funcţionarul se ridică repede de la birou, lăsându-şi clienţii să aştepte. După 10 minute, se întoarce. Are de rezolvat un dosar de credit, o moştenire de la Biroul de Credite…
Mă aşez pe un scaun lângă alţi doi clienţi, aşteptându-mi rândul la biroul funcţionarului Vasile.
Încep să mă plictisesc. Observ că femeia de lângă mine este bine dispusă şi râde de fiecare dată când se uită la bradul împodobit. Trag şi eu cu ochiul, încercând să observ ceva amuzant de care să râd. În cele din urmă, încep să râd de râsul ei.
Vasile se întoarce la birou după vreo zece minute.
Între timp, casiera, foarte nervoasă, începe să strige ca într-o reclamă veche la Prigat: “Vasile, Vasile… Ce mi-ai promis tu, Vasile? Că la ora trei, vii tu la casierie, că eu trebuie să plec. Bine, Vasile, lasă că te ţin eu minte. Să ştii că eu am plecat.”
După ce termină treaba cu nişte clienţi, Vasile fuge repede la casierie. Se întoarce tot în fugă la birou, poftind-o să se aşeze pe femeia care râdea lângă mine.
Nici nu reuşeşte să o întrebe cu ce poate să o ajute, că imediat este strigat de agentul de pază. “Vasile, aşteaptă nişte oameni la casierie.”
Erau vreo 3 oameni, însă chiar nu mai puteam aştepta. Am zis că mă întorc în jur de ora 5, când săracul Vasile s-o elibera şi el de treabă.
La ora 5, mă întorc şi surpriză, Vasile era la ghişeul de încasări a ratelor la credite. Mă duc la el şi îi spun despre ordinele de plată. Foarte amabil, mă roagă să nu ne mai deplasăm la biroul lui şi îmi semnează ordinele de plată, asigurându-mă că mâine plăţile vor fi efectuate.
Ne urăm reciproc Sărbători fericite! şi părăsesc sediul băncii.
Însă, pentru Vasile, angajatul minune de la BCR, treaba încă nu se terminase.
Toată această poveste mi-a adus aminte de vechea reclamă de la Prigat:
Read More
MF3 ruuuleees!!!!!