1
Am ajuns la performanţa de a umbla cu o adevărată centrală telefonică după mine. Ca şi cum un telefon nu mi-ar fi fost de ajuns, nu m-am mulţumit cu două, nici cu trei, ci cu patru telefoane.
Chiar şi eu îmi pun întrebări de tipul: “Ce naiba fac cu atîtea telefoane?”" De ce am nevoie de atîtea telefoane?” ” Oare chiar îmi place să sune două telefoane în acelaşi timp, astfel încît să nu ştiu la care dintre ele să răspund?”
Un posibil răspuns ar putea fi faptul că sunt incompetent şi sufăr de ceea ce se numeşte “fonofilie”. Cunosc termenul din anul II de facultate, de la Fundamentele Managementului Organizaţiei, însă pe cît de mult rîdeam atunci de principiul lui Peter, papiromanie, fonofilie, ierarhofilie, pe atît de mult îmi dau seama acum că sunt suspect de fonofilie.
Fonofilia reprezintă acel ansamblu de manifestări prin care un manager sau un angajat îşi ascunde incompetenţa ocupîndu-se cu telefoane şi emailuri inutile, dar care îi ocupă timp. Un prim semn este dat de numărul de telefoane pe care le utilizează.
Iar cum eu am depăşit de mult numărul normal de telefoane la care vorbesc zilnic, pot afirma lejer că dacă nu sufăr de fonofilie, cu siguranţă sunt suspect de fonofilie.
Aşa că e timpul ca treptat să renunţ la cîteva telefoane. Treptat, doar. Nu de alta, dar mi-e să nu le simt lipsa şi dau pe urmă în altceva…
Cre k daca foloseai un sg telefon cu multe minute ajungeai sub costurile a 4 telefoane cu mii de abonamente:))