Featured Post

Duşmanule care eşti tu duşman, pentru că tu gândeşti altfel!

Titlul  e cât se poate de ironic şi se adresează tuturor celor care aduc injurii în mediile online celor care gândesc altfel decât ei. M-am săturat de atitudinea asta a lor, cât se poate de  jignitoare la adresa celor care gândesc altfel cu privire la ceea ce se întâmplă în ţara asta. M-am săturat să fim făcuţi “dresaţi” şi “manipulaţi” de “muncitorii” de la “Antenele lui Voiculescu” şi “iRealitatea lu’ Vântu”. Faptul că avem opinii diferite nu înseamnă că trebuie să ne dăm în cap şi să ne facem proşti unul pe celălalt. Nu trebuie să fiu văzut ca un “duşman” doar pentru faptul că eu cred că lucrurile merg foarte prost în ţara asta, pentru că este condusă prost. Hertha Muller, proaspăt laureată a Premiului Nobel pentru literatură, afirma într-un interviu:  “În România, nu este normal să îţi critici ţara. Cineva care ţine la ţara în care trăieşte şi vede că lucrurile nu merg cum trebuie, e obligat, e de datoria lui să spună ce nu e în ordine. Restul mentalităţilor sunt rămase din dictatură. Orice om care gândeşte altfel, în România e perceput ca duşman. Nu adversar, ci duşman” Mare dreptate are. Nu e normal acest lucru. Dacă tot ne dăm democraţii lui Peşte Prăjit şi tot ne-a fost frică de faptul că o să se întoarcă sistemul comunist în decembrie 2009 (p-asta tot nu am înţeles-o), n-ar trebui să nu-l jignim pe cel care se exprimă altfel decât noi? Poate ar trebui să-i ascultăm cu atenţie şi pe cei care au o altă opinie, să trecem prin filtrul gândirii ceea ce spun, să fim mai deschişi la modul lor de percepere, pentru că atunci orizontul nostru se va lărgi, iar viziunea noastră va câştiga în obiectivitate. E chiar atât de greu? În orice caz, am observat că există mai ales pe Facebook câteva persoane care sunt foarte active şi care urmăresc la fiecare oră televiziunile de ştiri pentru a comenta mai apoi şi pentru a-i face albie de porci pe toţi cei care au îndrăznit să critice. Să spunem că ăştia sunt oamenii, dar am şi eu o întrebare: din ce trăiesc aceştia, ce muncă prestează astfel încât îşi permit să posteze oră de oră “stări” pe Facebook şi îşi permit să se uite aproape în continuu la televizor? Şi atunci n-are cum să nu-ţi treacă prin cap ideea că poate tocmai asta e slujba lor…

Read More

 

Suspect de fonofilie

Posted by corobana | Posted in Uncategorized | Posted on 02-02-2010

1

Am ajuns la performanţa de a umbla cu o adevărată centrală telefonică după mine. Ca şi cum un telefon nu mi-ar fi fost de ajuns, nu m-am mulţumit cu două, nici cu trei, ci cu patru telefoane.

Chiar şi eu îmi pun întrebări de tipul: “Ce naiba fac cu atîtea telefoane?”" De ce am nevoie de atîtea telefoane?” ” Oare chiar îmi place să sune două telefoane în acelaşi timp, astfel încît să nu ştiu la care dintre ele să răspund?”

Un posibil răspuns ar putea fi faptul că sunt incompetent şi sufăr de ceea ce se numeşte “fonofilie”. Cunosc termenul din anul II de facultate, de la Fundamentele Managementului Organizaţiei, însă pe cît de mult rîdeam atunci de principiul lui Peter, papiromanie, fonofilie, ierarhofilie, pe atît de mult îmi dau seama acum că sunt suspect de fonofilie.

Fonofilia reprezintă acel ansamblu de  manifestări prin care un manager sau un angajat îşi ascunde incompetenţa ocupîndu-se cu telefoane şi emailuri inutile, dar care îi ocupă timp. Un prim semn este dat de numărul de telefoane pe care le utilizează.

Iar cum eu am depăşit de mult numărul normal de telefoane la care vorbesc zilnic, pot afirma lejer că dacă nu sufăr de fonofilie, cu siguranţă sunt suspect de fonofilie.

Aşa că e timpul ca treptat să renunţ la cîteva telefoane. Treptat, doar. Nu de alta, dar mi-e să nu le simt lipsa şi dau pe urmă în altceva…

Comments (1)

Cre k daca foloseai un sg telefon cu multe minute ajungeai sub costurile a 4 telefoane cu mii de abonamente:))

Write a comment