Bologna, iluzia celor trei ani
N.B.: Acest text a fost publicat în luna mai 2008, în revista online Manage This.
Cred că am auzit despre generaţia Bologna de foarte multe ori. Mai aveam puţin şi începeam să cred că ne-am născut cu toţii în Bologna şi de aceea ni se spune aşa: „generaţia Bologna”.
Încă de la începutul facultăţii, în discursul oricărui decan sau al oricărei alte persoane cu funcţie din universitate, rostit cu diferite ocazii, regăseam cel puţin de câteva ori propoziţiile: „Sunteţi prima generaţie Bologna” sau „Anul acesta vom inaugura ciclul Bologna” (cum ni s-a spus în anul I, în 2005-2006) sau „Anul acesta va absolvi prima generaţie de tip Bologna” (cum ni s-a spus mai nou, în anul III). Aproape că dacă nu rosteai acest tip de frază şi nu abordai măcar în treacăt tema, amintind de Bologna, nu mai erai considerat în trend.
Pur şi simplu ni s-a băgat pe gât această sintagmă fără să ni se spună concret ce presupune acest lucru. Ni s-a spus doar în mare ce înseamnă procesul de la Bologna. Nimic concret, doar faptul că nu vom mai studia patru ani pentru licenţă, ci doar trei.
Până în anul II de facultate, adică prin lunile martie-aprilie 2007, tot ceea ce puteai afla despre Bologna, din gura cadrelor didactice şi din dezbaterile publice la care participau şi studenţii, era faptul că procesul de la Bologna presupune structurarea studiilor în trei cicluri: ciclul de licenţă (de trei ani), ciclul de masterat (de doi ani) şi ciclul de doctorat (de trei ani). Un an şi jumătate de zile, asta era tot ceea ce îţi mai rămânea în minte dintr-o astfel de conferinţă.
Prin anul II de facultate, pe la cursuri şi seminarii ni s-a spus că noi, „generaţia Bologna”, putem urma două programe de master, unul ştiinţific, care îţi dă posibilitatea să urmezi un doctorat după absolvirea sa şi un alt tip de program de master, neştiinţific, care nu îţi oferă posibilitatea de a urma un doctorat după. Începeau lucrurile să se complice un pic. Până acum tot ceea ce auzisem era că vom studia doar trei ani în loc de patru. Şi atât de mult ne plăcea să auzim acest lucru, încât ascultam cu interes fiecare discurs, fiecare pomenire a procesului de la Bologna şi eram foarte entuziasmaţi şi mândri de cei doar trei ani.
Ceea ce auzeam noi, prin semstrul II al anului II de facultate nu erau nimic altceva decât zvonuri, pentru că altfel nu le pot spune. De-abia atunci se discuta serios şi prin Consiliile Facultăţilor despre ceea ce o să se întâmple mai departe, după absolvirea ciclului de licenţă cu prima generaţie Bologna. Profesorii transmiteau la cursuri şi la seminarii, ceea ce auziseră în aceste consilii. Totul era confuz şi în mintea lor. Aproape că nu a existat profesor în cei trei ani de facultate care la vreun curs să nu facă apel la cunoştinţele vreunei materii, căreia noi i-am studiat numai fundamentele. Şi tot noi, studenţii „bolognezi” să fim în postura nefericită de a spune: „Nu am făcut (învăţat) aşa ceva”. Bineînţeles, tot noi eram de vină, pentru că nu am învăţat la timp, ci doar înainte de sesiune şi de aceea nu ne mai amintim. Doar aşa spun toţi studenţii, nu?
Adevărul este că adoptarea acestui sistem s-a făcut după ureche. Nu a fost nimic planificat cu rigurozitate, în opinia mea.
Prin repetarea obsesivă a faptului că Bologna înseamnă doar trei ani de facultate, în loc de patru, fără a se aminti, decât rar despre mastere şi ce presupun acestea, i s-a inoculat studentului ideea că va avea nevoie doar de trei ani pentru a dobândi o diplomă. I s-a spus tânărului că va fi student doar trei ani.
De fapt, realitatea este cu totul alta. Nu s-au scurtat studiile cu un an, ci din contră, din patru ani au devenit de cinci ani. E adevărat că nu eşti obligat să urmezi un program de master, mai ales unul de aprofundare, dar vei constata în cele din urmă că ai nevoie de asemenea studii.
Marea greşeală a repetării la nesfârşit a „licenţei (studenţiei) de trei ani” va crea o mare problemă. Mulţi studenţi nu vor mai urma un master de aprofundare, ci doar unul complementar, considerându-l inutil pe primul amintit, deoarece, nu-i aşa, ei au deja o diplomă, nu mai sunt studenţi şi vor să lucreze.
