Adrian Corobană

Am citit şi m-am crucit. Din 2011, ASE va recurge la un nou sistem de admitere. Este vorba de clasica admitere pe bază de dosar, nemaisusţinându-se examen grilă. De fapt, nu se mai susţine niciun fel de examen, admiterea făcându-se doar pe baza mediei anilor din liceu şi a mediei de bacalaureat.

Îmi pun întrebarea de ce a recurs ASE la un astfel de sistem de admitere? Poate pentru că nu mai face faţă concurenţei acerbe din partea altor universităţi, în special din partea celor particulare şi atunci s-a gândit să-şi simplifice mult concursul de admitere?

Sau oare care să fie raţiunea din spatele acestei decizii?

Fără doar şi poate una de ordin financiar. În primul rând, nu se mai cheltuiesc bani pentru organizarea concursului de admitere la 11 facultăţi (voi explica într-un alt post de ce sunt 11 şi nu 10). În al doilea rând, universitatea devine mai atractivă pentru studenţii care nu erau prea încântaţi să dea examen de admitere la ASE, fiind descurajaţi de grilele de la matematică. Astfel, vor avea mai mulţi tineri care îşi vor depune dosarul, deci mai multe taxe de înscriere încasate.

Şi uite-aşa, ASE începe să semene din ce în ce mai mult cu universităţile particulare, pe care în mod public le critică, dar în secret le admiră şi le divinizează pentru modelul de business creat.

P.S. Îi mulţumesc Eugeniei Dabu pentru pont.

Datorită numărului mare de e-mailuri şi de mesaje pe care le-am primit, ca urmare a articolului de ieri, mă văd nevoit să fac nişte clarificări.

În primul rând, vă mulţumesc tuturor pentru interesul manifestat şi vă anunţ că am creat un grup Yahoo! unde toţi cei interesaţi se pot înscrie pentru a putea primi prin e-mail detalii despre aceste proiecte şi despre alte seminarii pe această temă, pe care Asociaţia Manageri în Dialog le va organiza ulterior celor 7 proiecte anunţate ieri pe acest blog.

Vă puteţi abona la aceste e-mail-uri accesând şi dând JOIN la adresa

http://groups.yahoo.com/group/seminarii_fonduri_europene

În al doilea rând, înscrierile vor începe cu 12 zile înainte de desfăşurarea seminariilor pentru fiecare localitate în parte. Cei interesaţi vor trebui să completeze un formular de înscriere online care se va găsi pe pagina web a Asociaţiei Manageri în Dialog.

VĂ ROG SĂ NU COMPLETAŢI ÎNCĂ FORMULARUL DE ÎNSCRIERE.

Înscrierile se vor face doar în acea perioadă special creată dinaintea seminariilor de înscriere. Dorim să respectăm metodologia de finanţare a ANST (co-finanţatorul acestor proiecte) şi în consecinţă trebuie să ne supunem unor reguli.

Această  perioadă de înscriere, precum şi multe dintre detaliile acestor proiecte vor fi anunţate pe grupul amintit mai sus şi pe acest blog, pe măsură ce se apropie data de desfăşurare a proiectelor.

Asociația Manageri în Dialog va derula în această toamnă o serie de proiecte, care au ca scop instruirea tinerilor şi studenţilor cu privire la accesarea fondurilor europene.

Astfel, începând din luna octombrie vor avea loc 7 proiecte locale de tineret prin intermediul cărora vor fi organizate o serie de seminarii pe tema fondurilor europene.

Programul acestora, precum şi localităţile în care se vor desfăşura sunt:

6 şi 7 octombrie 2010 - Cheia tinerilor din judeţul Satu-Mare către fondurile europene (în cadrul acestor seminarii vor fi instruiţi 25 de tineri din judeţul Satu-Mare)

27,28 octombrie 2010 – Cheia tinerilor din judeţul Călăraşi către fondurile europene (în cadrul acestui proiect vor fi instruiţi 25 de tineri din judeţul Călăraşi)

29, 30 octombrie 2010 – Cheia tinerilor bucureşteni către fondurile europene (în cadrul acestui proiect vor fi instruiţi 25 de tineri din municipiul Bucureşti)

3, 4 noiembrie 2010 – Cheia tinerilor din judeţul Buzău către fondurile europene şi Cheia tinerilor din judeţul Prahova către fondurile europene (aceste proiecte au ca scop instruirea a 25 de tineri din judeţul Buzău şi respectiv a 25 de tineri din judeţul Prahova)

5,6 noiembrie 2010 – Cheia tinerilor din judeţul Vrancea către fondurile europene (în cadrul acestor seminarii vor fi instruiţi 25 de tineri din judeţul Vrancea)

8,9 noiembrie 2010 – Cheia tinerilor din judeţul Brăila către fondurile europene (acest proiect are ca scop instruirea a 25 de tineri din judeţul Brăila)

Toate seminariile sunt gratuite, fiind co-finanţate de Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret prin intermediul Direcţiilor Judeţene pentru Tineret.

Vă promit că voi reveni cu detalii despre aceste proiecte.

Nu rataţi această ocazie de a fi instruiţi gratuit în domeniul fondurilor europene! Înscrieţi-vă!

Iarăşi mă vor înjura diverşi apropiaţi ai Senatului Studenţesc, pentru că iar mă iau de ei. Ok, şi ce-i cu asta? Să nu arăt studenţilor din ASE care încă mai cred în povestea cu “sistemul democratic de reprezentare a studenţilor din comunitatea noastră academică“, cât de bine sunt ei reprezentaţi?

Dar chiar aşa: cât de bine sunt reprezentaţi studenţii din ASE de către colegii lor din Senatul Studenţesc şi mai ales cum?

Vă ofer următoarele răspunsuri la întrebare, însoţite de probe:

Astăzi, la ora 10.00 a avut loc şedinţa Senatului Universitar al ASE. Printre chestiunile de pe ordinea de zi se afla şi discutarea Regulamentului privind reprezentarea şi activitatea socială a studenţilor. Aşadar, un punct important pe ordinea de zi,  în  discuţia căruia studenţii senatori ar fi trebuit să intervină pentru a-i reprezenta într-adevăr pe studenţi.

Unii dintre aceşti studenţi senatori aveau un chef nebun de discuţii, dar nu în plen, ci … pe Facebook. Dacă stăteau pe Facebook şi transmiteau stadiul discuţiilor din plen şi făceau un fel de transcript al şedinţei, prin intermediul căruia colegii lor să afle ce se discută, era un lucru extraordinar şi salutam iniţiativa, însă discuţiile nu aveau nimic de-a face cu reprezentarea studenţilor.

Iată şi dovezile (se poate vedea clar ora print screenurilor si momentul în care   au fost postate comentariile de pe Facebook, adică  în timpul şedinţei Senatului Universitar, cu patru ore înainte de capturarea imaginilor):

De când BCR şi-a schimbat logo-ul şi a devenit parte a grupului Erste Bank, a lansat o mulţime de spoturi publicitare, care dacă mă întrebaţi pe mine, cu excepţia unuia dintre ele, mi se par toate enervante.

Dar spotul lansat de curând întrece orice urmă de logică. Ok, văd legătura dintre tenis şi BCR, întrucât BCR sponsorizează turneul BCR Open Romania. Dar nu cred că aceasta trebuia extrapolată.

Şi nu înţeleg deloc de unde şi până unde curiozitatea TUTUROR  de a afla cu cine face banking jucătorul de tenis?  Şi de ce e asta relevantă pentru performanţa sa? Ok, îi aduce siguranţă financiară. Sigur că da…. Siguranţă financiară îşi aduce atunci când se antrenează din greu pentru a putea câştiga meciurile.

Ca elemente haioase din spot: urechea atât de fină a jucătorului, care aude întrebarea pusă de domnişoara din tribune şi răspunde surâzând: “Cu BCR”. Coechipierul dă afirmativ din cap şi spune un DA hotărât.

Aaaaaa şi era să uit: jucătorul nu prea le are cu servitul.

Totuşi, o parte bună văd în acest spot. Am scăpat de personajul acela enervant, care se îmbrăca în costum chiar şi atunci când mergea pe terenul de tenis. Doamne ajută!

Te plimbi liniştit prin Herăstrău şi treci pe lângă Muzeul Satului. Brusc iei decizia de a-l vizita, cuprins poate de sentimentul de vinovăţie că nu ai făcut-o de atâtea ori până atunci sau că nu ai făcut-o atât de des pe cât ai trecut pe-acolo.

Te duci la casa de bilete, citeşti afişul mare pe care sunt trecute tarifele de intrare pentru fiecare categorie socială în parte şi te minunezi că, student fiind, poţi intra doar  cu 3 lei.

Saluţi politicos casiera, dar îţi dai seama că ai dat-o-n bară de la început. Pare destul de iritată de faptul că trebuie să-ţi răspundă la salut. Îşi dă ochii peste cap, îţi aruncă o privire sfidătoare şi te îmbie cu o întrebare rostită pe un ton inchizitor: “Ce doriţi?”

Îţi trebuie o clipă ca să te aduni şi ca să treci peste micul incident şi îi spui şi tu, perseverând în naivitate şi întinzând banii: “Două bilete pentru studenţi, vă rog.” Dându-ţi seama că trebuie să-i şi dovedeşti că ceri într-adevăr acele bilete pentru nişte studenţi, începi să te cauţi după legitimaţiile de student prin portofel. Dar nici n-ai apucat să schiţezi prea bine gestul, că imediat te izbeşte un urlet poruncitor de dincolo de gheretă: “Carnetele!”

În cele din urmă îi dai ceea ce doreşte. Aruncă o privire asupra lor, însă nu verifică dacă sunt într-adevăr vizate şi primeşti în schimb un singur bilet de 6 lei, neredus.

Îi dai agentului de pază biletul, îl rupe şi te întreabă retoric dacă sunteţi studenţi. Treci fără probleme.

Admiri câteva case din interiorul muzeului, până când nu mică îţi este mirarea. Dintr-o casă pe care vrei să o vizitezi iese un cuplu. N-aveai cum să-i ratezi. El poartă nişte ochelari mari de soare, care îi acoperă aproape toată faţa, are un cercel foarte strălucitor în urechea stângă, un tricou mulat galben pe care scrie ceva, dar nu poţi descifra ce anume din cauza părţilor diforme ale pieptului şi ale burţii, o curea strălucitoare DOLCE GABANA şi pantofi de lac, ascuţiţi ca un ciocan la bot.  Ea, pentru a nu fi mai prejos decât el, poartă nişte ochelari la fel de mari, dar care au tot felul de cristale pe ramă. Te uiţi la faţa ei şi încerci să-i distingi şi alte trăsături decât botul rujat, pe care şi-l poartă cât se poate de ţuguiat. Mâna, pe care îi atârnă poşeta, este în erecţie. Bluza e cât se poate de mulată şi nu reuşeşte să-i acopere şuncile, iar colanţii negri cu care este îmbrăcată îi deconspiră celulita. Încerci să-ţi iei cât mai repede ochii de la ei şi să te bucuri de exponatele muzeului.

Dar nici nu ţi-ai îndreptat privirea în altă direcţie că dai peste un alt cuplu cu aceleaşi apucături, doar cu deosebirea că aceştia sunt mai gălăgioşi.

Nu poţi să nu le auzi comentariile: “Astea-i dă pă vremea lu mamaie, când era fată mare” sau “Ăştea avea toţi aceiaşi mobilă… A făcut-o unu pentru toţi“.

Zâmbeşti în sinea ta, încercând să revii la ceea ce merită văzut. Şi, totuşi, tot îţi vine în minte întrebarea: “Oare ce-au păţit maneliştii de-au ieşit la muzeu? ”

…………………………………………………………………………………………………..

Lăsând de-o parte caracterul literar al poveştii, întâmplarea chiar a avut loc acum mai bine de trei luni. Din lene şi din comoditate, nu am scris-o pe blog. Era păcat, zic eu, să nu fie publicată şi împărtăşită cu voi.

Titlul  e cât se poate de ironic şi se adresează tuturor celor care aduc injurii în mediile online celor care gândesc altfel decât ei.

M-am săturat de atitudinea asta a lor, cât se poate de  jignitoare la adresa celor care gândesc altfel cu privire la ceea ce se întâmplă în ţara asta. M-am săturat să fim făcuţi “dresaţi” şi “manipulaţi” de “muncitorii” de la “Antenele lui Voiculescu” şi “iRealitatea lu’ Vântu”.

Faptul că avem opinii diferite nu înseamnă că trebuie să ne dăm în cap şi să ne facem proşti unul pe celălalt. Nu trebuie să fiu văzut ca un “duşman” doar pentru faptul că eu cred că lucrurile merg foarte prost în ţara asta, pentru că este condusă prost.

Hertha Muller, proaspăt laureată a Premiului Nobel pentru literatură, afirma într-un interviu:  “În România, nu este normal să îţi critici ţara. Cineva care ţine la ţara în care trăieşte şi vede că lucrurile nu merg cum trebuie, e obligat, e de datoria lui să spună ce nu e în ordine. Restul mentalităţilor sunt rămase din dictatură. Orice om care gândeşte altfel, în România e perceput ca duşman. Nu adversar, ci duşman”

Mare dreptate are. Nu e normal acest lucru.

Dacă tot ne dăm democraţii lui Peşte Prăjit şi tot ne-a fost frică de faptul că o să se întoarcă sistemul comunist în decembrie 2009 (p-asta tot nu am înţeles-o), n-ar trebui să nu-l jignim pe cel care se exprimă altfel decât noi?

Poate ar trebui să-i ascultăm cu atenţie şi pe cei care au o altă opinie, să trecem prin filtrul gândirii ceea ce spun, să fim mai deschişi la modul lor de percepere, pentru că atunci orizontul nostru se va lărgi, iar viziunea noastră va câştiga în obiectivitate.

E chiar atât de greu?

În orice caz, am observat că există mai ales pe Facebook câteva persoane care sunt foarte active şi care urmăresc la fiecare oră televiziunile de ştiri pentru a comenta mai apoi şi pentru a-i face albie de porci pe toţi cei care au îndrăznit să critice.

Să spunem că ăştia sunt oamenii, dar am şi eu o întrebare: din ce trăiesc aceştia, ce muncă prestează astfel încât îşi permit să posteze oră de oră “stări” pe Facebook şi îşi permit să se uite aproape în continuu la televizor?

Şi atunci n-are cum să nu-ţi treacă prin cap ideea că poate tocmai asta e slujba lor…