Într-unul din romanele Rodicăi Ojog-Brașoveanu, o adevărată Agatha Christie autohtonă, unul dintre personaje, polițist, în timpul unei audieri, atunci când suspectul îi spune că avocatul lui îl va scoate din închisoare, îi oferă o replică genială: “Că avocatul o fi o Zâna Măseluță cu o baghetă magică și șterge tot ce ai păcătuit tu…” 

Poate că replica personajului nu e întâmplătoare, cu atât mai mult cu cât Rodica Ojog-Brașoveanu a fost avocat înainte de a cunoaște faima națională cu romanele sale polițiste și, cu siguranță, cunoștea și limitele profesiei de avocat.

Există, într-adevăr, o părere generală că un avocat bun câștigă întotdeauna un proces.

În realitate, lucrurile nu stau deloc așa. Un avocat bun nu este un panaceu împotriva pierderii unui proces. Un avocat bun doar crește șansele de a avea sorți de izbândă sau “de a ți se face dreptate”.

Un avocat responsabil nu poate garanta niciodată unui client succesul într-un dosar, întrucât prestația sa nu este singura variabilă dintr-un dosar. În primul rând, contează situația de fapt, așa cum s-au întâmplat lucrurile în realitate. În al doilea rând, contează dacă această situație de fapt poate fi încadrată într-un cadru juridic favorabil sau nu clientului și dacă ea poate fi dovedită. În al treilea rând, este importantă și apărarea pe care și-o face cealaltă parte din proces.

Un avocat poate să analizeze situația juridică a unui client, să îi comunice acestuia care sunt problemele cu care se confruntă din punct de vedere juridic, să îl informeze care sunt căile legale de urmat, care sunt riscurile acestor căi, care este durata acestor proceduri, astfel încât clientul să ia o decizie în cunoștință de cauză (dacă dorește să urmeze calea A sau calea B) și odată aleasă procedura de urmat, avocatul trebuie să facă tot ce îi stă în putință să explice pe înțelesul instanțelor de judecată, astfel încât judecătorii să înțeleagă cât mai bine problema de drept și de ce clientul avocatului “are dreptate”.

Poate nu întâmplător, una dintre cele mai uzitate comparații este cea dintre un avocat și un medic. Un medic bun te poate diagnostica, îți poate prescrie tratamentul, dacă e chirurg te poate opera, dar succesul tratamentului depinde în principal de corpul pacientului și de gravitatea problemei medicale.

Iată de ce în limbaj juridic, atât medicul, cât și avocatul au o obligație de diligență (să facă tot ce le stă în putință ca rezultatul să fie unul pozitiv) și nu una de rezultat (adică să garanteze rezultatul pozitiv).

Cele de mai sus par niște lucruri de bun simț, dar uneori se pare că le uităm, atât noi, avocații, cât și clienții.

Important este să avem în minte că avocatul nu este acea Zână Măseluță cu o baghetă magică.